Un film revoltator de trist despre un spion mult prea constiincios, o drama romantica plina de suspans si nu in ultimul rand o ocazie de a-i vedea pe Sharon Stone si Rupert Everett in scene fierbinti.

Povestea din Labirintul trecututlui se desfasoara in plin Razboi Rece intre un misterios si cu atat mai atragator fost sef al celulei de contraspionaj M16 al serviciilor britanice de securitate, Leo Cauffield (Rupert Everett) si o la fel de atragatoare femeie nefericita in casnicie, Sally Tyler (Sharon Stone). Cei doi se iubesc la disperare, se casatoresc si au un trai linistit in Beirut. Leo este innebunit si innebunitor, insa povestea se complica si uite asa ne dam seama ca Leo are o alta iubire si mai mare, pentru care dispare intr-o noapte furtunoasa dintre sanii lui Sally si implicit din sanul familiei, si nu se mai intoarce. Sa-si fi gasit o alta femeie? Sa fi fost omorat de un sot incornorat orbit de furie? Nu va faceti scenarii de tipul acesta. Trist dar adevarat, Leo e indragostit de spionaj si lucreaza pentru rusi. Nu stiu cum dar mie mi s-ar fi parut mai putin trist daca am fi descoperit ca Leo e homosexual.

Leo dispare din scena pentru un timp si Sally se zbate ca pestele pe uscat incercand sa-si explice disparitia sotului, se crizeaza cu atat mai mult cu cat orice iesire a sa este urmarita indeaproape de spioni, cam batatori la ochi pentru niste tipi care au pretentii de profesionisti. Si de aici iar tragem niste concluzii: Cat de puternice pot fi femeile! Cum se lupta draguta de ea, Sally, sa tina familia unita, sa-l inteleaga pe Leo, cum se plimba ea cu avionul intre Londra, New-York si Moscova, cum se ofileste ea, o floare americana, la rusii aia betivi unde nu e inteleasa de nimeni…cum isi ineaca amarul in vodka … etc, etc.

Scenariul este bine gandit pentru ca reconstituirea spumegandei povesti de dragoste dintre Sally si Leo este imbinata cu acreala unor spioni care se perinda tropaind peste cadavrul unei mari iubiri si cu probleme politice mult prea complicate pe care eu, ignoranta din fire, nu le-am bagat in seama.

Am perceput numai o grava problema de cuplu transpusa in anii ’60, din care nu stiu cate concluzii se pot trage. Una e clara: femeile sunt victime si barbatii sunt porci cu atat mai mult cu cat ei aleg sa slujeasca spionajul in dauna unei iubiri de-o viata. E socanta transformarea care se produce: de unde Sally si Leo frematau intr-un amor clocotitor care-i facea sa se iubeasca prin hambare, in tabloul rusesc totul e searbad si prafuit, cei doi sunt osteniti si nici macar nu se mai saruta. Iscusitul amant Leo a imprumutat parca ceva din badarania rusilor, este sclavul profesiei si se relaxeaza cantand la pian. Nasol! Nu degeaba urla saraca Sally cat o tine gura: “I hate you!”