Inca o premiera, inca un esec pe bani publici. Dupa Nicolaescu si Pita, a venit rindul lui Mircea Muresan sa se dea in stamba.

De ce nu? La urma urmelor, nu vorbim decit de 14 miliarde de lei, dintre care 8 de la stat. Ultima creatie a regizorului Mircea Muresan este o dovada a faptului ca inaintarea in virsta nu te face neaparat mai intelept si nicidecum mai talentat.

Azucena este un kitsch de proportii in care personajele principale par a fi niste sini goi. Daca va mai dezvaluim si faptul ca in buna masura sinii cu pricina apartin Nicoletei Luciu, va dati seama ca vorbim despre lucruri hardcore.

De la "Rascoala" la "Azucena"

De altfel, nu e prima data cind regizorul arata o aplecare deosebita spre anatomia femeii la care a reflectat profund si des in nu mai putin jenantele pelicule Sexy Harem Ada-Kaleh sau A doua cadere a Constantinopolului. E trist, pentru ca aceste facaturi vin de la creatorul unor pelicule ca Rascoala sau Ion, dar e si mai trist ca ele sint platite din bani publici. Din multi bani publici.

Replici pompoase, umor involuntar

In Azucena, dintre actrite, ma rog, dintre fetele care joaca in film (Olimpia Olari, Nicoleta Luciu, Diana Munteanu), singura care nu apare in pielea goala e Cesonia Postelnicu, probabil din cauza ca regizorul a avut anumite retineri in a-si dezbraca propria fiica . La acest film se ride mult, dar nu pentru ca asa si-au dorit creatorii. Replicile sint pompoase si cad des in penibil.

"S-ar putea sa fie ultimul meu film" - "Doamne ajuta!"

In loc sa-si asume statutul de comicarie fara pretentii, cu fete frumoase si cu o umbra de poveste, filmul se vrea si unul cu staif. Azucena e o trimitere la celebra vrajitoare din „Trubadurul“.

Se cinta mult arii si coruri din aceasta opera, desi dupa cum arata filmul, ar fi fost de inteles daca „Trubadurul“ era cintat de Adi Minune sau de Vali Vijelie. Dupa premiera, echipa a urcat pe scena, fiind cu totii mindri si convinsi ca au adus pe lume o capodopera, si nu un film retardat , asa cum ii paruse publicului. „Acesta s-ar putea sa fie ultimul meu film“, a declamat melodramatic Mircea Muresan. „Doamne ajuta!“ s-a auzit din sala vocea unui spectator pontos.

Scenariul acestui film a trecut printr-un concurs organizat de Consiliul National al Cinematografiei. E un lucru stiut deja ca aceste concursuri CNC seamana izbitor de mult cu alegerile comuniste.

De 16 ani incoace, in Romania fac filme aceiasi dinozauri ajunsi, din nefericire, la o definitiva andropauza creativa.