Daca as fi vampir m-as supara rau de tot pe regizorul Chris Nahon, in special, din cauza faptului ca mi-a folosit imaginea in ultimul sau film Blood – The last vampire. De furie, i-as agata trupul cu capul in jos in piata publica ca un gest de "apreciere" pentru scenariul inconsistent, apoi l-as gadila la talpi pana ar lesina de ras drept rasplata pentru neuronii care mi-au murit in timp ce ii vizionam pelicula. Mai departe i-as implanta adanc in nas betisoare ascutite dupa care i-as suge, evident, tot sangele drept recompensa pentru efectele speciale ratate. Ca un ultim omagiu, as trece sa ii haituiesc si sa ii fugaresc tot arborele genealogic. Si cu toate acestea, tot nu m-as simti pe deplin razbunata.

Saya (Gianna Jun) este o creatie vampiro-umana de origine japoneza care trece prin ziduri, zboara peste blocuri si taie oamenii in doua parti perfect simetrice. Singura ei misiune este sa il lichideze pe Onigen, vampir cu sex incert care poate lua forme umane si care, in general, nu poate fi ucis de nicio creatura de pe fata pamantului. Ti-ai gasit cu Saya, insa?

Efecte speciale slabe care duc la amorteala 

Domnisorica cu aspect de ingeras nu se lasa deloc pagubasa. Astfel, mai bea o gura de sange din recipientul ei favorit, un fel de sticla de lapte, mai da cu sabia ninja in vreo cinci mii de vampiri pe care ii intalneste intamplator pe o strada si ii ucide, bineinteles, pe absolut toti, toate acestea din dorinta de a gasi cat mai rapid urmele dusmanului sau.

Hemogloblina se prelinge pe oglinzi, testele sar de pe trupuri, ochii explodeaza in orbite etc. Toate aceste ingrediente horror le-am mai vazut in alte filme , insa acolo parca erau mai spectaculoase, mai bine ilustrate si, lucru rar in Blood – The last vampire, aveau un sens.  

Efectele speciale folosite in Blood – The last vampire sunt mediocre, astfel ca te trimit cu gandul la un joc video prost realizat si nu la un film care s-a dorit a fi cu pretentii. Cu toate acestea, exista o scena in aceasta pelicula care mi-a placut foarte mult si anume intalnirea finala dintre Saya si Onigen. In sfarsit, felul in care este redata lupta dintre cele doua creaturi se apropie de profesionalism. Daca faci abstractie de discutia banala si exagerat de lacrimogena dintre cei doi vampiri, efectele speciale din aceasta secventa a filmului sunt chiar spre nota zece.

In ceea ce priveste scenariul, nici pana la finalul filmului nu am reusit sa inteleg anumite aspecte ale acestuia. De exemplu, nu am inteles de ce Saya are nevoie de protectia unei grupari guvernamentale. Inca de la inceputul peliculei se precizeaza ca fata este mai puternica decat toate Statele Unite si toata Japonia la un loc.

De asemenea, nu am inteles afectiunea care exista intre ea si fata generalului american care locuieste in satul in care se petrece actiunea din Blood – The last vampire, iar nelamuririle asupra subiectului filmului pot continua.

Blood – The last vampire poate fi vizionat in cinematografele din tara din 4 septembrie 2009.

Urmareste trailerul filmului Blood – The last vampire .