Breath are o tema banala: dragostea. Are o poveste banala: o femeie frustrata in casnicie. Are un final asteptat: totul se termina cu bine pentru eroina si va trai fericita pana la adanci batraneti. Si totusi, filmul a fost conceput si proiectat in imagini de o minte asiatica care uimeste neincetat obisnuitii mecanismelor cinematografice europene sau americane. De altfel, regizorul Kim Ki-duk este cunoscut pentru productiile sale cu imagini puternice, cadrate precum tablourile si pentru lipsa replicilor dintre personaje. De exemplu, “Primavara, vara, toamna, iarna si… primavera ”, filmul care l-a facut celebru, are numai un minut de replici.

Nici Breath nu face exceptie. Cuvintele pe care le schimba eroii intre ei nu par a avea mare importanta, mult mai mare greutate au actiunile si trairile lor. De aceea, veti avea ocazia sa vedeti un sarut pentru care ar trebui inventat un premiu cu titlul: “ sarutul cel mai pasional” si veti mai vedea o insiruire de numeroase situatii tragico-comice, demne de un regizor- maestru.

Breath este, in primul rand, surprinzator si comic. Un detinut condamnat la moarte incearca in mod disperat sa se sinucida. O femeie pe care o inseala sotul, va incerca sa il convinga ca viata este singurul lucru palpabil care i-a mai ramas si ca moartea este infricosatoare si dureroasa. In acest scop, ea merge la inchisoare, ii vorbeste, ii canta, ii danseaza, il iubeste. El nu mai vrea sa moara. Iar spectatorii din sala izbugnesc in rasete datorita modalitatii absoult hilare in care femeia il ajuta pe detinut sa isi recapete dorinta da a trai.

Breath este un film pe care il veti vedea muti de uimire, cu un fel de nostalgie alternata cu rasete isterice. Aceasta este combinatia castigatoare pe care Kim Ki-duk a gasit-o.

Breath a fost nominalizat anul trecut la festivalul de la Cannes , iar la Best a castigat marele premiu.

Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro