Un remake al unei trilogii hongkongheze se adapteaza perfect la universul mafiot irlandez din Boston, devenind un clasic american.

„Nu vreau sa fiu produsul mediului meu, vreau ca el sa fie produsul meu“ sint cuvintele cu care Francis Costello ( Jack Nicholson ), audibil in voice-over si greu vizibil printre umbre, deschide lungmetrajul lui Scorsese. In cazul lui, teoria care sustine ca secventa cu care debuteaza un film ii da masura calitativa se verifica.

Masculi fatali

Cineastul mizeaza pe un cvintet de barbati macho: Jack Nicholson, Martin Sheen , Mark Wahlberg , Matt Damon si Leonardo DiCaprio. Ultimii doi sint „cirtitele“: unul, politist infiltrat in mafie, celalalt, mafiot infiltrat in politie. Acesta serveste cu religiozitate interesele lui Costello, iar celalalt e dependent de ajutorul a doi politisti: Quenan (Sheen) si Dignam (Wahlberg). Cele doua medii par a fi in opozitie, dar in fapt nu difera prea mult: homofobia, violenta adesea gratuita si machismul le domina pe ambele. Scenaristul William Monahan porneste de la scriptul initial al trilogiei hongkongheze „Infernal Affairs“, de la care imprumuta citeva replici, dar face modificari esentiale.

Strazile micii Irlande

„Cirtita“ reprezinta pentru Scorsese o intoarcere, dar si o premiera (colaborarea cu Jack Nicholson). In 1973, cind regiza „Crimele din mica Italie“, acelasi filon epic fusese exploatat cu un an inainte de Francis Ford Coppola , dar, in rest, nu fusese prea popularizat. In 2006, situatia e complet diferita, avind in vedere abundenta de lungmetraje, documentare si seriale pe aceasta tema, deja devenita obositor de redundanta. Ca atare, Scorsese trebuie sa demonstreze ca strazile si mafiotii sint inca mediul lui predilect si prolific.

In acest scop, schimba decorul si etnia protagonistilor. Actiunea se petrece in Boston, iar epicentrul e ocupat de mafia irlandeza. Etnia e obligatorie pentru apartenenta, dar nu suficienta; testul de loialitate e tortura. In politie, situatia nu e tocmai diferita: originea „sanatoasa“ e o recomandare pentru slujba sub acoperire. Sef sau emblema a politiei devii doar cu un dosar fara pata, care iti garanteaza si increderea superiorilor, chiar daca deciziile tale produc cadavre peste cadavre.

Dimensiuni de saga

Coloana sonora a „Cirtitei“ e impanata cu arii, nu din intimplare. Totul in acest film are proportii monumentale, de la baia de singe la intensitatea legaturilor dintre masculi si pina la enormul penis fals pe care il arboreaza personajul lui Nicholson. Tocmai pentru ca firul narativ are de sustinut atitea volute, trama ar fi putut parea exagerata si artificiala la fiecare pas. Acest risc e evitat cu grija cu ajutorul dialogurilor, extrem de explicite, neferindu-se nici de vulgar, nici de aforisme, pe care Costello le imprastie cam cum fac bizonii romani cu cojile de seminte.