Shopping, shopping si mai mult shopping. Cam despre asta este comedia Confessions of a Shopaholic cu Isla Fisher in rolul roscatei Rebecca Bloomwood, o tanara jurnalista cu o pasiune periculoasa pentru cumparaturi si cu ceva talent in a transforma pantofii, cizmele si gentile in metafore economice. Filmul regizat de P.J. Hogan (Peter Pan, My Best Friend’s Wedding) este, dupa cum stiti deja, ecranizarea (cam mult spus) a doua romane bestseller (Confessions of a Shopaholic si Shopaholic Takes Manhattan) ale scriitoarei britanice Sophie Kinsella.

La shopping cu Isla Fisher

Daca filmul va va parea un hibrid intre The Devil Wears Prada si Sex and the City, nu va inselati. Scenaristii (3 la numar) ne baga in aceeasi poveste cliseu a fetei (Rebecca – Isla Fisher) care viseaza de mica sa devina redactor la cea mai cea revista de moda; in acest caz, revista se cheama Alette si sta sub tocurile de designer ale lui Kristin Scott Thomas – o dama care traieste prin si pentru moda (la fel, ca in toate filmele de gen).

Rebecca, absolventa de jurnalism si cu o datorie cat contravaloarea unei masini de lux, este redactor la o revista de home design, insa viseaza sa lucreze la cea mai mare revista de moda din SUA, Alette. Merge increzatoare la interviu, insa cum postul a fost deja ocupat, aplica pentru o publicatie financiara din aceeasi corporatie pe principiul ca odata intrat este mult mai usor sa avansezi de la o revista la alta.

Roscata Rebecca, dependenta de shopping (pentru ca o poseta sau o noua pereche de pantofi ii fac lumea mai buna), este angajata si ajunge sa scrie articole in care ii sfatuieste pe cititori cum sa economiseasca renuntand sa cumpere obiecte de care nu au nevoie. Situatia ironica este evidenta, mai ales ca Rebecca este vanata de un recuperator de credite cu fata de agent Smith (Matrix). Articolele ei fac valva in presa, iar Rebecca ajunge un fel de vedeta media, insa nu renunta la sesiunile demente de cumparaturi chiar si cu cardul de rezerva tinut la loc sigur intr-un bloc de gheata din congelator.

Nimic nou in confesiunile lui Isla Fisher

Cum din Confessions of a Shopaholic nu putea lipsi elementul romantic, scenaristii ne arunca pe ecran un tinerel de succes – Luke (Hugh Dancy), care fuge de clanul de bogatani din care face parte pentru a le demonstra parintilor ca poate sa reuseasca si pe cont propriu (poate “smecherii de Dorobanti” care merg sa vada filmul, vor prinde din zbor ideea). Dupa cateva rasturnari de situatie (mai mult decat previzibile), “confesiunile” se termina, of course, cu happy-end.

Nimic nou in filmul lui P.J. Hogan (regizorul periaza putin tema consimismului din societatea actuala) al carui target demografic este sexul slab in fata vitrinelor cu haine. Aparitiile unor actori precum John Goodman sau Joan Cusack (parintii Rebeccai) sunt fulgeratoare, incordarea lui Kristin Scott Thomas in rolul patroanei de revista de moda este artificiala si superficiala, iar frumuselul Hugh Dancy se straduie cu un rol deloc ofertant. Salvarea comediei romantice este (pana la un punct) simpatica Isla Fisher, dar cand isi exagereaza interpretarea ducand-o pana la strident, incepe si ea sa ne cam calce pe nervi.

Confessions of a Shopaholic este un film cu femei despre femei si pasiunile lor care raman extraterestre pentru barbati, asa ca nu recomand comedia acestora din urma. Deci, doamnelor, la film! Domnilor, ascundeti cardurile!