Sunt unele filme atat de lipsite de orice scanteie de originalitate sau noima incat nu prea sti ce ai putea comenta pe marginea lor, pentru ca iti dispar din minte imediat ce apare genericul de final. Un asemenea exemplu este si Death Defying Acts - o ratare regizorala si actoriceasca made in Hollywood.

Gillian Armstrong, o regizoare calata pe comedii romantice si productii in genere siropoase (Little Women, Oscar and Lucinda) abordeaza in mod total neinspirat o felie din viata celebrului magician escapist Henry Houdini .

Mary McGiver (Catherine Zeta Jones) se lupta sa supravietuiasca impreuna cu fiica sa, Benji (Saoirse Ronan), in Edinburgh-ul anilor 1920 jucand diverse numere in spectacole de vodevil. Mary pretinde ca are puteri de medium si ca poate facilita comunicarea cu spiritele din lumea de apoi, insa totul este o farsa bine pusa la cale.

Cand afla ca marele magician Henry Houdini (Guy Pierce) va veni in turneu la Edinburgh, Mary se gandeste cum ar putea pune mana pe cei 10.000 de dolari oferiti de acesta mediumului care va reusi sa-i spuna ultimele cuvinte rostite de mama sa pe patul de moarte. Si in viata reala, Houdini a ramas marcat de faptul ca nu a putut fi la capataiul mamei sale in ultimele momente ale acesteia si si-a facut o misiune din a demasca toti falsii spiritisti ce pretind ca pot comunica si reda mesaje de la cei morti.

Mary si Benji reusesc repede sa-i intre pe sub piele magicianului spre disperarea managerului acestuia, insa treptat escroaca cade victima sarmului lui Houdini.

Cum totul este liniar, nesurpinzator si foarte plictisitor (mai bine asteptati filmul pe DVD ca sa-l vizionati pe fast-forward, poate asa va parea ceva mai alert), Houdini se indragosteste si el de Mary, ca doar tipa il are pe vino-ncoa. Dragostea ii da peste cap ambitiile femeii. Noroc insa cu pustoaica Benji care este destul de isteata sa preia fraiele escrocheriei si controlul situatiei, astfel incat fiecare iese din afacere multumit de ce a primit.

Nici Houdini insusi n-ar fi putut salva death defying acts

Desi aparent lanseaza promisiunea unui film ambitios gen The Prestige sau The Illusionist, povestea din Death Defying Acts este doar un pretext pentru inca un film siropos, romantic si dezlanat menit sa smulga lacrimi pasionatelor de telenovele, mari amatoare de iubiri cu final tragic.

Catherine Zeta Jones nu si-a pierdut din stralucirea de vedeta, insa a inceput sa apuna la capitolul talent sau interes pentru ceea ce face. Nici Guy Pierce nu sta mai bine osciland mereu intre vulnerabilitate si superficialitate, nereusind sa gaseasca un echilibru intre cele doua. Un lucru este insa evident si celor mai naivi sau neatenti spectatori: nu exista niciun fel de atractie intre Zeta Jones si Pierce, ceea ce face aproape imposibila empatia cu drama personajelor pe care cei doi le interpreteaza.

Singura prezenta inspirata din film este tanara Saoirse Ronan (Atonement, City of Ember) in rolul fiicei ecscroacei McGiver. Jucausa si visatoare, dar totusi matura, Ronan este singura care da credibilitate personajului pe care il interpreteaza.

In concluzie, nici marele Houdini nu ar fi putut salva Death Defying Acts de la un esec previzibil. Regizoarea Gillian Armstrong pare ca si-a construit filmul pe o gramada de iluzii care se spulbera una cate una odata cu ridicarea cortinei. Ceea ce nu pot sa nu ma intreb este de ce si cum a ajuns filmul asta la cinema, cand putea fi lansat direct pe DVD? Nu recomand.

NOTA 4/10 (pentru reprezentarea fidela a perioadei istorice, decoruri si costume)