Subtila, vaga, oscilatorie. Astfel isi propune ( , pana in jurul anilor 2.000. A fost de 25 de ori ministru si de 7 ori presedintele celei mai importante institutii de conducere din peninsula italiana. Cam prea multa putere pentru o viata de om, as spune eu.

Cocosat si cu o figura mereu incordata de parca ar tine pe umerii sai intreaga populatie a Italiei, Giulio Andreotti seamana mai degraba cu un batranel constipat decat cu cel mai important om politic italian. De altfel, propria cauza in care, surpriza, conceptul de bine are coordonate total diferite. In momentul in care "binele" este vazut dintr-un unghi putin modificat, acesta se metamorfozeaza intr-o forma foarte asemanatoare raului. Pana la final, insa, puterea si religia nu fac casa buna decat in politica.

Pe langa tensiunea constanta si figura terifianta a eroului principal, pentru orice si, in special stie sa se apere. Astfel, el ii asigura pe cei din jur: "Nu am imaginatie , dar am arhive ".  

Il Divo a castigat premiul special al juriului de la Cannes in 2008, iar cinefilii romani au avut ocazia sa il vizioneze anul acesta la TIFF. Este pe jumatate documentar, pe jumatate fictiune si spune o poveste despre putere si intrigile ei. Culmea este ca povestea te cucereste de la prima scena.