Probabil ca sunt putini cei care se gandesc la problemele psihice ale unui asasin de cariera, la faptul ca ii tremura mana cand trebuie sa traga cu nu stiu ce arma sofisticata si de mare precizie, la faptul ca noaptea doarme singur, ca nimeni nu-i trimite sms-uri de ziua lui. Ei bine, regizorul Richard Shepard s-a gandit ca toate astea ar fi un bun subiect de film, si asa a luat nastere Matador.

Julian Noble(Pierce Brosnan) este un asasin platit, “intermediar al fatalitatii”, aflat intr-un punct critic in viata, un om obosit, fara prieteni, care a trait la cote maxime. Are o singura teorie: “ crima este un act la fel de natural ca mersul la toaleta” .

Danny Wright (Greg Kinnear) este un tip asezat, cu o existenta banala, comis voiajor, temator, familist convins, casatorit cu prietena lui din liceu.

Cand cei doi barbati, atat de diferiti se intalnesc intr-un bar din Mexic, viata capata alta culoare pentru fiecare din ei. Danny, care nu a facut nimic riscant toata viata lui si Julian care nu a avut nicicand un trai asezat, se completeaza atat de bine incat devin amici.

Danny gusta adrenalina ajutandu-l pe Julian sa indeplineasca o misiune iar Julian se cuibareste in casa lui Danny. Potrivire perfecta.

Brosnan reuseste sa faramiteze imaginea lui James Bond facand un rol amuzant, iar Kinnear are un rol mai profound decat ne-am fi imaginat vreodata.

Regizorul Richard Shepard marturiseste: “ideea a constat in a lua doi oameni disperati- unul un om de afaceri comun care se afla in strainatate si celalalt, un asasin platit de talie internationala- si a le incrucisa drumurile pentru a vedea in ce directie o iau personajele. Rezultatul a fost transformarea unui personaj care a devenit deja un cliseu intr-un personaj neobisnuit (…)”

Fara a avea accentele profunde ale unui Brokeback Mountain sentimentalist, oarecum misterios, ironic, imprevizibil , Matador aluneca usor pe panta unei comedii negre despre camaraderie si continua pe un ton sagalnic sa trateze drama sociala a unui asasin epuizat.

Merita vazut!