The Good Shepherd este un film plictisitor de lung si indeajuns de complicat ca fir epic incat sa te faca sa regreti la un moment dat ca te afi in sala de cinema.

Ori Robert De Niro are prea multe de spus, ori pleiada de actori celebri trebuie sa apara pe ecran cat mai mult timp cu putinta, ori povestea CIA este una foarte complexa.

Cert este ca De Niro “voia sa faca un film care sa dezvluie dedesubturile reale ale serviciilor secrete si sa arate cum acesti oameni, cvasi-anonimi, ne controleaza lumea, platind insa un pret profesional, dar si personal.”
De Niro s-a documentat serios pentru acest film despre culisele CIA, a calatorit din tinuturile indeprtate ale Afghanistanului pana la frontiera de nord-vest a Pakistanului si apoi la Moscova pentru a se informa asupra aspectelor pe care isi dorea sa le exploreze in film.

Era firesc sa nu se poata opri din dezvaluiri decat dupa 167 de minute obositoare, rareori pline de suspans si o avalansa de metafore care mai de care mai incalcite, ce ne arata limbajul spionilor.

Asadar filmul ne prezinta “viata necenzurata” a unui agent CIA din copilarie pana la maturitate, moment in care fiul sau alege sa se alature si el structurilor secrete.

Un Matt Damon rigid, care chipurile incearca sa impace si capra si varza, asa cum cere rolul si o Angelina Jolie exasperata in rolul unei sotii distruse de singuratate si asteptare, spun povestea CIA din doua perspective.

Pe scurt The Good Shepherd nu este un film prost insa nu este nici unul extraordinar. E doar un film lung regizat de Robert De Niro.