Inainte sa aud de premiul primit de filmul , care au decis sa investeasca in (Hilda Peter) nu porneste in cautarea unor ucigasi, ci a celor doi barbati care au violat-o in urma cu cativa ani, lasand-o insarcinata.

Femeia nu a trecut peste trauma suferita, iar asta se vede cel mai bine in felul in care isi hatuieste victimele, fiind dispusa sa puna la bataie chiar fericirea si viata fiului ei. Probabil din aceeasi cauza, relatia cu sotul ei este departe de a fi roz. Katalin porneste pe coclauri in cautarea violatorilor cu o caruta , un cal si fiul ei, pe care il taraste prin satele uitate de lume impotriva vointei acestuia.

Imi amintesc foarte clar de tenacitatea care o impulsiona pe Victoria Lipan, dar nu despre asta este vorba in cazul lui Katalin. Femeia actioneaza mai degraba ca un mercenar , urmarindu-si victimele cu incapatanare si semanand moarte fara a se gandi la consecinte. De fapt, toata calatoria asta a ei seamana cu un ritual sinucigas , asa ca mi se pare putin cam neplauzibil ca o mama sa fie atat de orbita de razbunare , caci acesta este unicul mobil al actiunilor femeii, incat sa uite ca poarta pe umeri responsabilitatea unui copil.

Dorinta de razbunare a lui Katalin si incapatanarea nebuna cu care isi urmareste planul faca insa victime colaterale si, in cele din urma, se va intoarce chiar impotriva ei cu toata violenta.

Scenariul nu are prea mult dialog, regizorul bazandu-se aproape exclusiv pe forta imaginilor si jocul aproape mut, dar puternic, al actorilor. Peter Strickland nu compune simple cadre, ci o serie tablouri care bantuie spectatorii mult dupa desfasurarea genericului de final. La acestea britanicul a adaugat o coloana sonora obsedanta, metalica si stridenta, care suprapusa peste cadrele lungi picturale, are un efect hipnotic la care cea mai potrivita reactie ar fi sa-ti astupi urechile.

Katalin Varga isi merita premiile obtinute pana acum la diversele festivaluri, desi era evident loc de mai bine. Pelicula lui Peter Strickland merita vazuta cu siguranta, in ciuda sentimentului deprimant pe care ti-l lasa mult dupa genericul de final.