Filmele europene, cu actori necunoscuti si povesti de viata profunde au fost intodeauna preferatele mele. Dau orice film din box office-ul american pentru o frantura europeana, pentru niste pelicule in limbi romanice sau nu neaparat. Si trebuie sa recunosc ca ma impresioneaza numai si pentru simplul fapt ca sunt filmate pe strazile Parisului sau ale Madridului.

Cand spui Pedro Almodovar spui prin urmare si Penelope Cruz. Actrita a aparut in ultimii ani in majoritatea filmelor lui Almodovar. Nici Los Abrazos Rotos nu face exceptie.

Chiar regizorul declara mai deunazi ca relatia dintre el si Penelope este precum cea a unor amanti, care nu au ajuns insa la placerile sexului, insa nici la complicatiile care vin odata cu el si ca muncesc exact ca o pereche, fara a dormi insa impreuna.

Poveste de iubire oarba

Harry Caine (Luis Homar) este un scriitor intre doua varste care si-a pierdut vederea si iubirea vietii intr-un teribil accident de masina cu mai bine de 14 ani in urma. Barbatul, fost regizor, se ascunde acum in umbra unui nume de scriitor de duzina si refuza orice amintire despre viata sa din trecut. Mateo Blanco, numele sau adevarat, a murit si o data cu el si unul dintre cei mai de succes regizori ai anilor '80.

Acum, Harry traieste doar datorita scenariilor pe care le scrie cu ajutorul unicilor prieteni care i-au mai ramas: Judit Garcia, asistenta sa, si fiul acesteia, Diego. Filmul este realizat prin intermediul flashback -urilor, iar evenimentul care declanseaza povestea lui Harry este accidentul lui Diego. Harry are grija de el si incepe sa ii povesteasca despre trecutul sau.

In urma cu 14 ani, Mateo se indragosteste iremediabil de actrita principala, Lena, (Penelope Cruz) din filmul pe care il realizeaza. Ceea ce nu stie Mateo este ca Lena este amanta unuia dintre cei mai influenti oameni politici ai Madridului. Ernesto Martel este un barbat fara scrupule care obtine ceea ce isi doreste, iar in momentul in care simte ca o pierde pe Lena devine periculos. Iubirea dintre Lena si Mateo devine astfel o lupta de supravietuire in fata geloziei si tradarii.

Almodovar cu aroma de Hollywood

Filmul lui Almodovar incearca sa reconstruiasca momente fundamentale ale cinematografiei americane. In prim plan sunt introduse subtil embleme precum Marilyn Monroe, Audrey Hepburn sau Sophia Loren, iar pelicula se vrea un omagiu adus filmelor din anii '50.

Insa, ceea ce cautam eu in filmele europene s-a dus pe apa sambetei in filmul lui Almodovar. Probabil sedus de stralucirea Hollywood-ului, regizorul a vrut sa ofere publicului si altceva. Los Abrazos Rotos pare o poveste tipic americana a anilor '50 in care un el si o ea se indragostesc, fug de lumea rea care nu ii lasa sa isi traiasca iubirea, insa sfarsesc tragic.

Penelope Cruz este la fel de frumoasa cum o stie toata lumea, vorbeste la fel de bine limba spaniola , insa ceva lipseste jocului ei. Impreuna cu Lluis Homar, Penelope nu reuseste sa convinga publicul de adevaratul tragism al povestii, de rana unei iubiri mereu pe fuga.

Pe mine nu m-au convins lacrimile de crocodil si falsa suferinta. Mult mai convingator este Ernesto Martel, iubitul incornorat, a carui disperare este cu adevarat profunda. Atat de profunda incat duce la desfigurare si chiar la inscenarea mortii.

Unul dintre momentele comice ale filmului il are ca protagonist chiar pe Martel care, sfasiat de gelozie, isi pune fiul sa o urmareasca pe Lena in timpul filmarilor. Si pentru ca nu reusea sa auda ce discutau Lena si Mateo, angajeaza o experta in cititul pe buze, care ii reda precum un robot dialogul celor doi indragostiti.

Pelicula lui Almodovar pierde puncte si la factorul surpriza. Cam pe la jumatatea filmului iti dai seama ce se va intampla si cum se va sfarsi totul. Toate secretele vor fi scoase la iveala si tot ce iti mai ramane de facut este sa admiri silueta si sanii perfecti ai lui Penelope Cruz.

Daca ai chef de un film in stilul lui Pedro Almodovar, dar fara originalitatea de altadata, Los Abrazos Rotos este alegerea potrivita. Ca bonus o vei vedea pe Penelope Cruz intr-o forma fizica de zile mari. Daca insa stai prost cu rabdarea, iar filmele siropoase nu sunt genul tau, uita de existenta acestui film.