Ce faceti cand nu va place un film din diverse motive? Va apucati sa-l criticati in stanga si-n dreapta, dati cu el de pamant in conversatiile cu amicii, in fine, cautati probabil moduri creative de a-l boicota. Dar de ce sa nu dati mai bine vina pe Tom Cruise (chit ca joaca sau nu in film, pare ca toata lumea are ceva cu el in ultima vreme), asa cum au facut mai toti criticii de film care se bat cu pumnul in piept?

Am tot citit despre Valkyrie, cea mai recenta pelicula in care joaca oaia neagra a Hollywood-ului alias Cruise scientologul, tot felul de pareri care mai de care mai aberante si imbacsite cu tot felul de poncife imbecile ale criticilor asa-zisi “de specialitate”. Ca Tom Cruise strica filmul, evident, ca scenariul are gauri, ca actorii din distributie nu vorbesc cu accent german, desi joaca niste nazisti, ca filmul nu este unul de actiune asa cum este prezentat in trailer si alte idiotenii in aceeasi nota.

Operatiunea Valkyrie

Dar s-o luam cu inceputul. Valkyrie prezinta povestea ultimei tentative de asasinat (15 in total) impotriva lui Adolf Hitler de la 20 iulie 1944. Colonelul Claus von Stauffenberg (Tom Cruise) este ranit in timpul operatiunilor militare din Africa, isi pierde un ochi si o mana si se reintoarce in Germania. In viziunea Rezistentei germane, Stauffenberg pare a fi omul potrivit pentru a conduce operatiunea Valkyrie: rasturnarea regimului lui Hitler printr-o lovitura de stat si preluarea puterii de catre un guvern gata sa negocieze capitularea cu aliatii. Scopul: sa salveze Germania si Europa de la distrugerea totala si sa arate lumii ca nu toti nemtii au fost de partea lui Hitler.

Actiunea filmului reda povestea celor cateva zile necesare pregatirii loviturii de stat: adunarea si contactarea oamenilor implicati, redactarea documentelor (culmea, semnate chiar de Hitler insusi), sedinte si repetitii ale puciului. Structura lui Valkyrie ii va face pe insetatii filmelor de actiune sa considere pelicula plictisitoare si neinteresanta. Nimic mai neadevarat. Stim cu totii cum se termina filmul (asasinarea celor implicate direct in lovitura de stat si a altor 5000 de persoane care i-au ajutat), asa ca ar fi fost o misiune imposibila pentru Bryan Singer sa vina cu ceva de-a dreptul surprinzator.

Operatiunea Singer

Insa lui Singer i-a iesit un film istoric bun, care reda constiincios faptele (pe cat este posibil in cele doua ore ale productiei) petrecute la 20 iulie ’44, urmand un scenariu bine pus la punct. Regizorului i s-a mai reprosat faptul ca nu a abordat niciun personaj din Valkyrie in profunzime, iar spectatorii nu pot intelege pe deplin drama.

Intentia lui Singer nu a fost niciun moment sa sondeze niste personaje istorice, ci sa infatiseze un fapt mai putin cunoscut, o parte de istorie despre care nu vorbeste nimeni si care te face sa te gandesti si, inevitabil, sa te intrebi: cum ar fi aratat istoria celui de-al doilea Razboi Mondial si a lumii, daca acei oameni chiar ar fi reusit sa destrame regimul lui Hitler?

Bryan Singer nu dramatizeaza actiunea mai mult decat este necesar, nu face din Valkyrie o melodrama cu supereroi care mor pentru patrie si nici nu ridica in slavi debarcarea in Normandia sau nu (de)plange soarta evreilor in razboi, suficiente motive, as zice, pentru unii sa-l transforme pe nedrept intr-un film prost sau dezamagitor.

Tom Cruise nu straluceste in rolul lui Von Stauffenberg, dar nici nu trebuie s-o faca, asa ca rog carcotasii sa se abtina de la comentarii rautacioase bazate pe habarnisme. Nu sunt fan Cruise si nici nu-l gasesc simpatic, dar in Valkyrie joaca bine, da personajului forta necesara si nu este niciun moment prea “mic” in pielea lui von Stauffenberg. Motorul lui Valkyrie sunt insa actorii din rolurile secundare, o distributie 100% britanica (Bill Nighy, Kenneth Branagh, Tom Wilkinson, Terrence Stamp, Tom Hollander, Eddie Izzard) care invarte perfect rotitele actiunii filmului.

Valkyrie este o drama istorica in care n-o sa vedeti explozii colosale, masini zburand prin aer sau tone de sange improscate generos peste tot, dar va va prinde cu siguranta.

NOTA: 8.5/10