Viata unui licean pasionat de skateboard incepe sa se sfarame putin cate putin dupa ce este implicat in moartea accidentala a unui paznic de la caile ferate. Cam asa ar suna pe scurt subiectul filmului Paranoid Park, ecranizare dupa romanul omonim al scriitorului Blake Nelson. Filmul lui Gus Van Sant a fost inclus in selectia oficiala a Festivalului de la Cannes din 2007, insa a plecat fara premii de pe Croazeta, desi a fost considerat de celebra revista franceza Cahiers du cinema, unul dintre cele mai bune 10 filme ale anului 2007.

La o placa prin Paranoid Park

Alex (Gabe Nevins) are 16 ani si invata la un liceu din Portland (Oregon, SUA). Ziua si-o petrece ca orice adolescent la scoala, iar in timpul liber iese cu prietenii la o placa. Viata sa ia o intorsatura dramatica dupa ce un amic il introduce in lumea din Paranoid Park, locul cel mai rau famat din oras si punct de intalnire pentru skateri, drogati, fostu puscariasi si alti marginalizati ai societatii. In timp ce asteapta un prieten, Alex accepta sa insoteasca un skater la o plimbare gratis cu trenu. Sunt surprinsi de un paznic la caile ferate si in timp ce pustii incearca sa scape de el, acesta se dezechilibreaza si cade peste sina alaturata, fiind omorat de tren. Politia incepe imediat o ancheta si cauta faptasul in liceul unde invata Alex.

Viata lui acestuia se transforma in cosmar. Socat de tragedia pe care a cauzat-o si bantuit de imaginile terifiante ale paznicului taiat in doua, adolescentul incearca sa-si dea seama daca ar trebui sa se predea. Nu poate sa marturiseasca nimanui ce a facut, dar totusi cauta ajutor la tatal sau. Dar cand este pe punctul de a-si deschide sufletul, tatal il anunta sec ca nu se vor mai vedea prea curand in urma divortului. In plus, pustiul trebuie sa faca fata si avansurilor disperate ale prietenei sale, in fata carora cedeaza in final.

Nimeni nu este pregatit pentru Paranoid Park

Paranoid Park documenteaza prin cadre lungi si o coloana sonora apasatoare starile prin care trece personajul principal, de la soc si negare la confuzie, remuscare si o semi-eliberare dupa ce isi asterne drama pe hartie, la sugestia unei colege de scoala. Si o face foarte bine in pur stil Van Sant. Daca ati vazut Elephant, film premiat cu Palme D’Or in 2003 (prezinta pregatirea unui atac armat intr-un liceu american de catre doi liceeni), veti sesiza imediat asemanarea dintre cele doua pelicule in ceea ce priveste modul de realizare.

Un mister ramane prestatia incepatorului Gabe Nevins, un tanar de 17 ani ales in urma unui casting. Eu una nu mi-am dat seama daca tanarul schiopateaza in ceea ce priveste actoria, avand in vedere lipsa de experienta sau reda atat de bine starile personajului incat uiti ca joaca un rol. Oricum, Nevins este destul de credibil in postura de adolescent torturat de propria constiinta, care isi pierde inocenta de doua ori: prin crima comisa din greseala si prin capitularea in fata unei blonde pubere condusa de hormoni.

Paranoid Park nu este pentru publicul larg si e bine sa aveti in vedere acest lucru inainte de a da banii pe bilet, pentru a nu va plange apoi ca filmul a fost plictisitor. Pelicula are un ritm lent (chiar foarte lent pe alocuri), caracteristic filmelor de stare, cadre lungi, atmosfera cenusie uneori, visatoare alteori si o linie narativa non-cronologica, ceea ce o va face sa piarda serios la box-office. Filmul nu promite raspunsuri, ci doar ridica intrebari intr-o maniera tipica lui Van Sant.

Am retinut una din replicile din film, care mi s-a parut cel putin interesanta, mai ales dupa ce m-am gandit ca sintagma Paranoid Park poate fi inlocuita cu viata. Cand Alex ii spune colegului sau de scoala ca nu este pregatit pentru Paranoid Park, acesta din urma ii raspunde zambind: “Dude, no one is ever ready for Paranoid Park” (Nimeni nu este pregatit vreodata pentru Paranoid Park).

Asa ca va recomand sa dati o tura prin Paranoid Park, macar si pentru simplul fapt de a vedea si cealalta fata a filmului hollywoodian.