Multe voci au aclamat ideea originala a scenariului, insa pentru cunoscatorii serialului „Fringe”, conceptia infatisata in „ The Adjustment Bureau ” nu este una tocmai nefamiliara.Pentru mine „The Adjustment Bureau” reprezinta inca o dezamgire a anului 2011.

Este un film pe care l-am asteptat cu multa nerabdare inca de cand am avut sansa de a urmari un trailer care promitea nu numai actiune ci si un story bun care sa nu plictiseasca. Sa spunem ca de treaba cu adrenalina se achita actorii intr-un procent mic, insa in privinta plictisului…. nu prea.

Din nou o sa primesc pareri care imi contrazic opinia, drept dovada si scorul pozitiv primit de catre publicul care l-a urmarit.Inca o data ma angajez in a face nota discordanta unui film care se bucura de un succes pe care eu il consider depasit.

A nu se intelege gresit. Nu este un film slab sau prost, doar ca nu se ridica la nivelul aclamat si pe alocuri unele secvente intampina o bariera mult prea siropoasa care este intrecuta .Este un thriller SF bun, cu elemente romantice, reusind sa schiteze doar o frumoasa poveste de iubire, obligata sa se impotriveasca unor forte necunoscute pentru a razbi.

Cand intregul Univers conspira pentru a-ti indeplini dorintele

Filmul a adus mai mult in evidenta conceptia ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, intregul Univers conspira cu incapatanare la realizarea dorintei tale si mai putin antiteza intre liberul albitru si un destin scris dinainte.

Philip K Dick este persoana care a oferit sursa de inspiratie scenaristului ( George Nolfi semneaza si regia) si este deja un nume cunoscut in industria cinematografica, scurtele sale scrieri avand parte de ecranizari care au implicat nume de rasunet. Reamintesc adaptarile “Total Recall”(1990), “Minority Report”( 2002), “ Paycheck ”(2007), “Next”(2007). Desi nu toate au avut succes la box office, trebuie sa ii recunoastem meritele de a fi oferit filme emblematice pentru domeniul science fiction.

“The Adjustment Bureau” pleaca de la premisa ca viata fiecarui individ se deruleaza conform unui plan, plan de a carui buna desfasurare se ocupa, ati ghicit, gardienii destinului.

Personajele in jurul carora se invarte intreaga poveste sunt interpretate de un Matt Damon la fel de expresiv ca si pana acum (primul sau rol romantic din cariera sa), si de o Emily Blunt schimbata, mult mai sugestiva fata de ce a obisnuit sa arate.

Cum poti ajunge dintr-un loc intr-altul cu ajutorul unei palarii

El un tanar aspirant in domeniul politicii- David Norris o cunoaste pe ea, Elise Sellas, o balerina care promite o cariera de succes . Ceea ce ar fi trebuit sa fie doar o simpla intersectare a doi straini va deveni un accident nefericit pentru cei insarcinati sa controleze soarta tanarului

Intalnirea celor doi inseamna abaterea viitorului politician de la un destin prestabilit. Curand acesta va face cunostinta cu agentii care vor face apel la toate mijloacele de a-i tine despartiti pe cei doi. Singurul care va avea cunostinta de ceea ce se intampla este David.

Mi-au parut de-a dreptul hilare secventele cu palaria. Nu stiu cat de impresionante s-au dorit a fi: ideea de a putea ajunge dintr-un loc intr-altul doar prin deschiderea unei usi este sa recunoastem brilliant, insa de aici si pana la a reusi aceasta cu ajutorul unei palari consider ca este deja mult prea mult pentru orice film care se doreste a fi pretentios. De asemenea adaug o bila neagra pentru incoerenta explicatiilor aduse in film spre sfarsit. Daca s-a incercat justificarea unor actiuni, sa-mi fie cu iertare insa acestea vin, dar fara a lamuri intocmai evenimentele.
Daca exista ceva ce mi-a placut – cuplul conturat de catre protagonisti este convingator. Cei doi actori izbutesc sa faca un duo pe care imi doresc sa il revad. De asemenea trebuie sa recunosc ca sunt unele secvente amuzante la care am zambit, desi nu stiu cat de bine s-au integrat in subiect.