Vantage Point, tradus prea repede in romana Fiecare vede altceva, se doreste a fi un thriller de actiune care povesteste punand cap la cap incercarea de asasinare a presedintelui SUA (William Hurt).

Cum un presedinte este pazit sau diferite incercari teroriste de asasinare a unui presedinte s-au mai incercat si noi am mai vazut. Ce s-a dorit a fi aici diferit este abordarea subiectului.

Avem tema si faptele – un grup de teroristi pun la cale asasinarea presedintelui Americii si avem modul de realizare si constructie a scenariului si a intregului film – cateva fapte si cateva actiuni prezentate ca vazute prin ochii diferitilor participantii. Atat teroristii, cat si agentii serviciului de securitate alaturi de participanti nevinovati la actiune “ne arata” cum au vazut si cum au actionat ei.

Mai exact si mai pe scurt, suntem nevoiti sa vedem si sa tot revedem aceleasi cadre filmate din unghiuri diferite. Vine presedintele in Spania, multimea il apalauda si il filmeaza, presedintele se urca pe scena, se rostesc cateva replici , presedintele e impuscat, se creeaza panica, explodeaza si o bomba, se creeaza si mai mare panica, incep urmaririle suspectilor si cursele infernale pe strazile mici ale oraselului spaniol.

Totul dureaza cateva minute. Iar noi revedem acele cateva minute aproape identice ca replici si imagini timp de jumatate de film, urmand ca fiecare alt punct de vedere sa adauge cateva noi cadre ce urmeaza in evolutia actiunii.

Intr-un final aflam cam tot ce trebuie. Nimic nou, totul previzibil . Vedem si cum vad unii si cum vad altii. Si cand filmul se termina, stai si te intrebi: si care e faza?

Nu fiecare vede altceva

Pentru ca motivul care l-a facut pe regizor sa aleaga aceasta abordare a subiectului ramane suspect. Doar pentru ca isi dorea sa vedem cum actioneaza diferite persoane in aceeasi situatie? Sau doar pentru ca isi doreaza sa filmeze mai multe minute fara sa paraseasca locatia? Sau doar pentru ca vroia sa vedem cum se vede si din dreapta si din stanga?

Sincer, nu am prea inteles de ce a ales acest mod de realizare. Desigur, ideea e foarte ok si un scenariu inteligent si suculent ar fi putut scoate ceva. Insa au avut doar premiza, fara nimic altceva in continuare.

Prezentat dintr-un singur unghi, filmul ar fi iesit un satisfacator film de actiune cu urmariri si impuscari. Previzibil, da, dar antrenant.

Insa rezultatul final a devenit obositor si plictisitor. Am auzit anumite replici spuse de vreo 8 ori si am vazut aceleasi imagini tot cam de atatea ori. Nu mi s-a dat vreo explicatie motivationala si nici nu am fost nevoita sa imi pun intrebari. Am vazut doar cadre, am auzit doar replici, am participat la cateva schimburi de foc si o urmarire (aceasta cu adevarat antrenanata) pe strazi in vederea prinderii teroristilor.

Distributia filmului mi l-a adus pe Matthew Fox pe post de dublu agent secret , caci doar in Lost il mai vazusem si pe Dennis Quaid formand un cuplu bazat pe loialitate cu William Hurt. Insa fara surprize, joc, talent, etc. Nu despre asta a fost vorba, ci despre simple aparitii ca sa dam culoare. A fost nevoie sa apara, sa fuga, sa impuste si sa urmareasca si repete aceleasi replici fara nimic special.

In concluzie, de recomandat celor ce vor sa mai desfasoare si alte activitati in timpul vizionarii, fara frica ca vor pierde ceva – e plin de reluari. In rest, destul de plictisitor si fara sens caci nu e vorba de “fiecare vede altceva”, e vorba de imagini din unghiuri diferite si replici repetate la nesafarsit.

NOTA: 5/10

Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro