X-Men Origins: Wolverine este cu siguranta unul dintre cele mai asteptate filme ale verii 2009, mai ales ca producatorii si realizatorii promiteau marea cu sarea, multe surprize, mai multi mutanti si mai mult Hugh Jackman. Dupa o campanie de marketing ce pare aproape la fel de costisitoare ca si productia si in care interpretul lui Wolverine este parasutat de pe un continent pe altul intr-un efort de a aduce cat mai multi bani in buzunarele producatorilor americani, a venit si filmul.

Wolverine la origini

De la primul urlet spre cer al micului James Logan/Wolverine ma gandeam ca filmul s-ar putea sa nu corespunda asteptarilor mele sau ale oricarui fan al seriei X-Men.

X-Men Origins: Wolverine incepe in forta pe la anul 1850: James Logan il omoara pe tatal sau natural care, la randul lui, il ucisese pe tatal adoptiv al lui Logan. Va suna a telenovela? Pai, asemanarile sunt multe.

Victor (mai tarziu Sabretooth) isi ia fratele cel mic, pe James (mai tarziu Logan/Wolverine), si pleaca in lumea. Ii vedem luptand impreuna in toate razboaiele si conflictele armate din secolele 19 si 20 pana cand Victor Creed (Liev Schreiber), dominat de natura sa animalica, omoara un ofiter. Cei doi sunt aruncati in inchisoare si “oficial” executati, insa un nene obscur pe nume Stryker (Danny Huston) ii recruteaza pentru o misiune de guerrilla in Africa de Sud alaturi de alti mutanti: Wade (Ryan Reynolds), Bolt (Dominic Monaghan), Zero (Daniel Henney), John (Will.I.Am), Fred (Kevin Durand).

Mutanti pusi pe razbunare ca-n telenovele

Dupa macelurile anterioare, Logan isi da brusc seama ca varsarea de sange si apucaturile de scelerat nu sunt de el, asa ca le intoarce spatele colegilor mutanti (inclusiv fratelui sau care promite sa se razbune ca a ramas fara partener de joaca) si il gasim peste cativa ani in creierii Muntilor Stancosi in bratele unei misterioase tanti, cu o cariera infloritoare in defrisatul padurilor. Dar, fantomele trecutului sunt incapatanate si revin sub forma lui Stryker si a lui Victor/Sabretooth.

Victor ii omoara iubita lui Logan, mutantul urla disperat spre cer (acelasi cliseu reluat, culmea, in acelasi film de parca ar fi vreo scena cu incarcatura simbolica) si bate palma cu Stryker ca sa-si razbune iubita si sa-l omoare pe frate-sau ca i-a stricat fericirea. Filmul incepe sa se transforme intr-o telenovela tampita cu femei nebune care se razbuna una pe alta gheruindu-se.

Nu trebuie sa fii astrofizician sau clarvazator ca sa-ti dai seama ca Stryker este un “tepuitor”, iar Logan un fraier care si-o ia in freza. Stryker il supune unui experiment in urma caruia Logan este “tunat” cu un schelet de adamantiu (aliaj indestructibil), un fel de kryptonita pentru mutanti care functioneaza pe acelasi principiu ca in Superman: Logan poate fi omorat sau “avariat” numai daca este impuscat cu gloante din acest aliaj minune. Dar nu e nimic nou, pentru ca asta aflasem in X2 deja.

Logan tunat Vs. Victor “ghiare de mata”

Nu mai spun cum si-a luat Logan numele de Wolverine pe celebrele placute de armata pentru ca povestea este prea ieftina, siropoasa si decupata din alt film. Cert este ca Wolverine cel indestructibil porneste in cautarea lui frate-sau ajutat nitel de un nou mutant, gambit (Taylor Kitsch), ca in basmele cu Praslea. Dar cand da de el, nu reuseste sa-l omoare ca deh, altfel ar fi si el tot un animal si, in plus, poate Sabretooth trebuie sa mai apara in vreun spin-off.

Mult am asteptat, putin am primit

Dupa ce am iesit de la X-men Origins: Wolverine m-am simtit ca un copil pacalit cu promisiunea unui parc de distractii cum nu s-a mai vazut, dar care, in schimb, primeste doar o plimbare intr-un parculet cu doua leagane.

Trailerul si campania de promovare a filmului ne-au dus de nas. In cele aproape doua ore ale filmului nu primim mare lucru: un Hugh Jackman umflat cu steroizi care isi incruciseaza mereu nervos unghiile stralucitoare, o poveste rasuflata si foarte previzibila in care sunt introdusi mutanti asemeni unor petice cusute pe un sac de cartofi prea plin (Gambit, Fred, John, etc), niste personaje tip vazute si revazute in sute de alte filme (omul de stiinta crud si psihopat care vaneaza mutantii cu alti mutanti – Stryker, bunul – Wolverine si raul care se imbuneaza pe final – Sabretooth, femeia duplicitara care tradeaza, dar totusi iubeste cu tot corazonul ei mutant – Kayla), scene (caratul iubitei in brate cu apusul pe fundal de la Gone With the Wind incoace) si replici care ne-au enervat in multe alte “capodopere” hollywoodiene (celebra “mi-e atat de frig”, auzita in toate filmele in care cineva e impuscat si da coltul, vezi Saving Private Ryan sau Pearl Harbor).

Asadar, X-Men Origins: Wolverine pierde puncte bune la originalitatea scenariului, dar si la regie care apartine mai mult producatorilor atotstiutori, decat lui Gavin Hood, nevoit probabil sa plece capul in fata strategiilor de marketing. Ca sa nu fiu carcotasa pana la capat, recunosc ca filmul are si cateva replici haioase la care veti schita cel putin un zambet.

Pelicula se va cocota cu siguranta in varfurile box-office-urilor mai ceva ca Wolverine pe furnalul unde il cafteste pe Deadpool, insa presa de specialitate o sa-l sfasie asa cum Wolfie ar sfasia o doza de bere.

Concluzia: X-Men Origins: Wolverine este un film de popcorn, bun de vazut cand vrei sa iti trimiti neuronii in vacanta. Filmul poate fi vazut la Hollywood Multiplex si Cinemapro incepand de vineri, 1 mai.